top of page

Căutări și găsiri (Matematică-Informatică 2005)



Motto: "Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine.

Exist pentru că mă caut pe mine însumi.

Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine însumi

este semnul că deja m-am găsit."

Mircea Cărtărescu

 

Distinși profesori, Iubiti părinți, Dragi absolvenți,


Sunt foarte emotionat și bucuros în același timp pentru faptul că vă pot adresa câteva gânduri în această zi atât de deosebită pentru o nouă generație de absolvenți ai Facultă-ții noastre. Dupa cum presedintele Basescu spunea cabinetului Tariceanu: “Nu vă voi reține prea mult”.


 dori să încep cu o mărturisire. Momentul în care am aflat că trebuie să susțin un dis-curs din postura de decan de suflet a reprezentat pentru mine startul unei lungi căutări. Îmi doream să găsesc un mesaj potrivit pentru un curs festiv și, pe cât posibil, original. Dar care ar fi putut fi acesta? În urma căutării mele m-am oprit la cateva idei care mi s-au parut foarte atragatoare, ca de exemplu: o discutie despre granita dintre matematica si informatica, sublinierea contrastului dintre bucuria implinirii si tristetea despartirii sau copierea discursurilor din anii trecuti. Intr-un final insa nu am gasit nimic care sa-mi fie pe plac. M-am intrebat atunci daca voi gasi pana la urma o solutie satisfacatoare sau va trebui cu regret sa renunt din lipsa de inspiratie. Nu ma incanta deloc o atare finalitate, dar ma gandeam oare cat va trebui sa mai caut pana cand, intr-un cotlon al mintii, voi gasi o idee salvatoare? “Cine cauta gaseste” spune un proverb.... Oare este intodeauna asa?


Cele doua cuvinte, sau mai precis cele doua verbe - a cauta si a gasi - au inceput sa-mi revina obsesiv in minte. Daca ne gandim bine, viata oamenilor este plina de cautari si contine mai rar gasiri sau re-gasiri. Probabil ca cea mai mare parte a vietii o petrecem cautand, cautand fara incetare. Cautam un obiect pe care l-am pierdut, o solutie pentru o problema interesanta, un raspuns la o intrebare chinuitoare sau un prieten pentru a merge la o bere. Cautam febril ceasuri, umbrele, batiste, taxiuri, bilete, valize, nasturi sau cuvinte. Cautam bani, modalitati de a face bani sau modalitati de a face mai multi bani. Ne cautam jumatatea, ne cautam locul nostru in lume, cautam sensul vietii sau elixirul tineretii. Verbul a cauta e prezent intr-o sumedenie de expresii din cele mai diverse: cand vrem ca cineva sa ne vada spunem ca ii cautam privirea, cand rasfatam pe cineva spunem ca ii cautam in coarne, cand vrem sa ne amintim ceva cautam cu gandul sau cand mergem la doctor spunem ca mergem sa ne cautam.


De gasit, spuneam, gasim mai rar. Poate de aceea cea mai uzuala expresie cu acest verb este ”Ți-ai găsit”, în sensul că nici vorbă.

De fiecare data insa ne imaginam ca, dupa ce am gasit ceva important viata ne va fi mai lina, mai buna. Adica atunci incepe de fapt adevarata viata. Dar nu se intampla asa! Imediat pornim intr-o alta cautare, de multe ori mai nebuneasca. Mereu cu acelasi gand: sa gasim cat mai repede ceea ce cautam pentru a ne putea incepe odata viata.

Dar oare nu cautarea insasi este viata aceea « adevarata » dupa care tanjim? Oare nu e mai importanta cautarea decat ceea ce vrei sa gasesti? La urma urmei de ce nu: ne petrecem viata intr-o continua cautare, nu-i asa?


Imi aduc aminte de o anecdota care descrie o situatie petrecuta la un examen oral. Un student intra in examen, alege un subiect de pe masa, il citeste si se ingalbeneste. Apoi, il roaga pe profesor sa il lase sa aleaga un alt bilet. Cu greu profesorul accepta, insa situatia se repeta iar... Si iar... Si iar... Intr-un final profesorul ii cere carnetul de note, ii trece nota 5 si il lasa sa plece. Contrariati, ceilalti studenti din sala ii cer explicatii profesorului pentru acest gest, dar profesorul raspunde senin: “Dupa cum cauta, ceva stie”.


Iata prin urmare ca sunt situatii in care simpla cautare conteaza foarte mult fara a fi neaparat necesar sa gasesti ceea ce cauti. De aceea dragi absolventi, nu va sfiiti sa cautati lucruri pe care acum vi se par mult prea greu de gasit. Cu cat pare mai imposibil de gasit un lucru cu atat cautarea sa asidua va poate schimba mai mult viata. Cautati bunatatea – chiar daca nu o gasiti puteti deveni voi mai buni, cautati intelepciunea – chiar daca nu o gasiti mereu, veti deveni voi mai intelepti, cautati dragostea – chiar daca e atat de greu de gasit veti invata sa iubiti.

“Tintiti mereu spre luna!” - spunea  scriitorul Les Brown – “Chiar daca nu o nimeriti, va veti afla printre stele”.


Tot despre cautare au fost si cei patru ani de facultate, in care ati invatat cum sa invatati ! Cu alte cuvinte NU ati invatat cum sa gasiti ci cum sa cautati lucruri. Indiferent de locul in care veti merge dupa absolvire, in invatamant sau intr-o firma privata, veti folosi metodele de cautare aflate in facultate. Exista si o parte dintre voi care vor lucra in cercetare, ceea ce nu inseamna altceva decat ca vor ridica activitatea de cautare la rang de profesie.


Nu voi rata aceasta ocazie de a va spune o alta anecdota foarte draga mie si cu o oarecare legatura cu cele discutate pana acum. Se zice ca doua cupluri de oameni in etate se intalnesc intr-un parc. Barbatii incep o discutie despre scleroza. « Am un doctor foarte bun » - zice unul dintre ei. « Pe langa medicamentele care mi le-a prescris, m-a invatat o metoda foarte eficienta de a cauta lucruri pe care nu mi le amintesc». « Cum il cheama pe doctor? » - intreaba cel de-al doilea. «Aaaa... nu-mi aduc aminte exact... E o floare cu petale albe si centrul galben.. ». « Margareta » - ghiceste al doilea. « Exact ! », dupa care se intoarce spre sotie si o intreaba « Margareto ! Cum il cheama pe doctorul care ma trateaza pe mine de scleroza? ». 


Intr-un fel noi profesorii v-am invatat acelasi lucru : metode eficiente prentru a cauta lucruri. In mod simbolic, noi v-am oferit in acesti patru ani de facultate margarete de cunoastere. Folositi-le in cautarile voastre ori de cate ori aveti nevoie! Raspunsurile pot fi mai aproape de voi decat credeti !


As dori sa inchei discursul meu cu un citat dintr-o carte atat de frumos intitulata Declaratie de iubire a filozofului Gabriel Liiceanu : “Fiecare om isi alcatuieste de-alungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra si impotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara, noi nu am fi buni de nimic. ... ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti – covarsitoare uneori – invidia lor, mirsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.


Dragi absolventi, cu siguranta ca cea mai importanta cautare in viaţă este cea a oamenilor care compun si consolidează acest edificiu afectiv. Pe noi, cei care suntem acum in această sala, parinţi, prieteni sau profesori, ne-ati gasit deja. Dar nu uitati, cautarea continua!


Va multumesc !

10 views0 comments

Recent Posts

See All

Comments


bottom of page